De ce nu-mi (mai) place Dan Brown?

Prima data cand l-am citit pe Brown mi-a placut. L-am etichetat inca de pe atunci, cu toata lipsa mea de experienta in ale cititului si cu putinele intalniri cu scrierile bune in adevaratul sens al cuvantului, ca fiind un scriitor al povestilor de duminica dupa amiaza care te fascineaneaza, dar in urma carora nu ramai cu ceva memorabil, un sentiment, o informatie, o idee. Totusi eram un fan si ridicam in slavi des „Codul lui Da Vinci” si „Fortareata digitala”, acestea fiind si singurele carti pe care le citisem de fapt. Apoi am incercat sa citesc „Conspiratia”, dar am abandonat-o plictisita. Nu-mi schimbasem parerea despre scriitor, spunand ca e omeneste sa dai rateuri. Luna trecuta mi-a ajuns in maini „Inferno”. Si, in timp ce trageam de mine sa o termin, am realizat de ce nu imi place scriitorul. Sa va explic:

Scrie fara pasiune, din dorinta de a vinde, nu din dragoste de cuvinte. Si asta se vede. E un gand care mie personal imi urla la fiecare pagina. Dan Brown arunca cu informatiile culese in luni sau poate chiar ani de cautari, suspansul il pune prin cateva cuvinte cheie, personajele le creeaza dupa stereotipuri. E ca si cum ar scrie o carte de retete. Adauga ingredientele care ii asigura succesul, fara sa se complice cu scrierea creativa, ideile memorabile ori alte pretentii.

Nu aduce nimic nou in cartile sale. Serios acum, toate scrierile urmaresc acelasi traseu, aceleasi personaje (aflate in alte corpuri sau nu) plictisite de perfectiunea lor, care sunt urmarite de ucigasi in serie si – culmea! – scapa de parca nu ar fi niste profesori tocilari, ci adevarati agenti. In principiu, Brown isi doreste sa scrie un scenariu demn de un film si cam atat. Nu literatura il intereseaza.

Tin sa subliniez, ca nu judec scriitorul fiindca are succes, ci strict modul in care isi face treaba. Acest articol e despre ce cred eu, nu un repros adus oamenilor care aleg sa citeasca Brown in loc de Eco. Caci, bty, nici eu nu l-am citit inca pe Eco.

Acum nu neg ca sunt tare curioasa sa aflu cati dintre voi imi impartasesc parerea. Deci?

 

Share this...
Share on Facebook31Share on Google+0Tweet about this on TwitterShare on LinkedIn0

6 comentarii la „De ce nu-mi (mai) place Dan Brown?

  1. Adevărul este că si eu am avut aceeasi senzatie cand am citit „Inferno”. Pur si simplu aveam senzatia ca citesc o enciclopedie, deoarece carte abundă în citatele profesorului Langdon, in descrieri detaliate ale orasului. Initial am crezut ca nu m-a prins pentru ca era al treilea sau al patrulea volum dintr-o serie. Dar ma bucur sa stiu ca nu sunt singura care nu gusta romanele Dan Brown. 😁

  2. De curiozitate, de ce ai o părere atât de proastă despre filme? Din ce ai scris eu ah înțeles că literatura este ceva ce se află la un nivel mult deasupra cinematografiei. De ce? De ce ar fi grav dacă un romancier, atunci când scrie la cartea sa, se gândește și la cum va fi ea ecranizata? De ce este ăsta un defect?

  3. Am citit doar 2 cărți semnate de el și asta acum multi ani. Știu că mi-a plăcut Codul lui Da Vinci la acel moment, dar nu am avut curiozitatea sa mai citesc altceva scris de el.

  4. Am citit doar „Codul…” . La câtă vâlvă s-a făcut , sincer mă aşteptam la altceva. Deci pot afirma sus şi tare: nu-mi place Dan Brown. Eco este cu totul altceva. Nu pot fi amintiţi în aceeaşi zi!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *