E Minunata lume noua, de Aldous Huxley, o carte obligatorie?

Deși gardienii blogosferei și ai internetului în general urlă din tastatură că nimeni nu trebuie să fie judecat după lista de lecturi, că important e că se citește și nu ce se citește, personal nu simt așa – in adâncul sufletului o prea mare admirație pentru ăia care citesc 50 cărți într-un an, dar una mai proastă ca alta. Nu de alta, dar dacă tot ce citești e despre orgasmele puse pe hârtie de Sandra Brown, nu cred ca am avea foarte multe subiecte comune de conversație. Mno, tot vorbim noi despre asta, dar ne scapa ceva. Ce înseamnă totuși o carte bună?

Eu invariabil mă gandesc la scriitură. Am un fetiș, dacă vreți. Dar să sune bine cand pui pe hartie, să-mi mângâie mintea, să nu sune a compunere de clasa a cincea. Și desigur povestea să fie logica. Când creezi o alta lume în carte, trebuie să fii atent la multe detalii. Un scriitor slab se va contrazice, va lua multe idei de peste tot. Probabil aveți deja niște titluri în cap, nu insist. Ei bine, Aldous Huxley conturează o lume perfectă, credibilă – ceea ce nu e neaparat bine. În romanul nostru indivizii nu au sentimente, bolile au fost eliminate, bătrânețea e o poveste de groază pe care nimeni nu o mai trăiește, totul pare un basm cu floricele și inorogi.

Bineînțeles ca nu e asa. Copiii sunt născuți în laboratoare, sexul ori sentimentul de iubire fiind interzise. Oamenii sunt educați să le respingă. Să respingă și cărțile ori frumusețea de asemenea. Societatea e superficială, programată să-și facă munca, să asculte, să nu se îndoiască, să nu pună întrebări, să nu-și dorească alceva. Tot a o lume minunată sună?

Ce mi-a starnit toată aprecierea – și daca vreți un al doilea motiv pentru care această carte e bună – e încercarea de promovare a culturii, a cărților, referințele din Shakespeare. Gândește, nu-i lasa pe alții să o faca pentru tine! Cam aceasta e ideea. Nu neg, cartea mi-a dat de gandit. Lumea lui Huxley pare realizabila, mai mult decat 1984 a lui Orwell, aș spune. Dar să lăsăm scenariile. 🙂

Deci, eu spun ca „Minunata lume noua” e o carte obligatorie și deloc greu de lecturat. Sa o treceți pe listă, să vă deschideți și mintea, nu doar sufletul în fața citatelor lacrimogene semnate de Binder&co.

Share this...
Share on Facebook31Share on Google+0Tweet about this on TwitterShare on LinkedIn0

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *