Ce-am citit si cumparat in februarie

Întâi de toate o să arunc cu scuze. În primul rând fiindcă nu am scris pe blog și nu neapărat din motiv de lipsă de timp, ci pentru că e fascinant să te scobești în nas în timp ce dai like-uri pe instagram ori facebook. Căci eu asta am facut în timpul meu liber. Ce-i drept am citit, dar – și aici trecem la scuza cu numarul doi – nimic din ce mi-am propus să citesc. Tot la sfârșit de ianuarie mi-am spus ca cel puțin în luna ce avea sa vină nu voi cumpara cărți. Nici asta nu mi-a ieșit, dar nu e cu regret fiindcă mi-am luat cateva titluri superbe. Si cand spun superb, ma refer si la coperta.

Libris.ro mi-a adus o carte de fictiune (Povestea slujitoarei de Margaret Atwood) și cateva de gramatică, nu de română, deși nu mi-ar strica una. Vi le las într-o poza semi-artistica mai jos. De pe elefant mi-am luat, profitând de niște reduceri, opt cărți și deși sunt foarte entuziasmată de ele, încă mă așteaptă să le citesc. Tolkien, Murakami, Hermann Hesse, Umberto Eco toti și-au facut loc pe raftul meu și sper că mă voi organiza de acum suficient cât sa va vorbesc despre fiecare în parte si nu doar într-un articol al bilantului. Ca e pacat de la Dumnezeu.

Am început luna cu Fight Club a lui Palahniuk, carte despre care am simțit nevoia să scriu aici pentru că a fost ca o palma peste față. E o scriere cu mesaj și nu unul de genul „viața e frumoasa și berea buna, și sexul mișto”. E mai mult un îndemn spre a părăsi turma, a-ți mișca fundul bășinos, a te împotrivi. Personal, am trecut romanul lui Palahniuk în lista cărților pe care le voi reciti ocazional pentru că mi-a placut tare mult.

Apoi Somnul de veci a lui Raymond Chandler care mi-a stârnit aprecierea nu neapărat pentru suspans si personaje – deși nici aceste aspecte nu sunt de neglijat, ci pentru scriere și umor. Chandler e – sa ne permitem un cuvant blamat de unii – mișto tare și ar fi pacat să-l ratezi.

Drumurile mi s-au intersectat și cu celebra Binder și surpriza mare! cartea dânsei nu mi-a placut. V-am scris aici de ce, dar daca stați prost cu timpul va spun pe scurt că romanul discutat și ironizat mai ceva ca parul Vioricai Dancila e ceea ce marii critici ar numi „rahat ambalat in cuvinte pompoase”. Toata actiunea e vraiște, totul se întâmplă pe repede înainte, nimic nu se leaga. Trist ca totuși a prins atat de bine la public. Dar despre asta in alt articol.

Razboiul lumilor a lui H.G.Wells a fost o carțulie de multe stele, cu o scriitura melodioasă și o poveste care are efectul unei trageri de maneca. Omenirea e pusa in ipostaza vânatului, extratereștrii ucid fără milă iar in aceste vremuri tulburi primeaza spiritul de conservare. Cum e și normal, de altfel. Cititi cartea si veti intelege ce spun.

Ray Bradbury m-a facut sa iubesc povestile scurte. Aveam emoții cu Omul ilustrat, dar cele mai multe întâmplări îți dau fiori, te înspăimîntă și în mare citești cuprins de curiozitate. Ah, coperta e grozavă!

Dezamăgită am fost și de „Fata care citea in metrou”, o carte ușurică si clișeică, care nici genul meu nu e, nici pe starea mea nu a fost, dar sa fim cârcotași și să recunoaștem că nici nu e o lumina în materie de literatură.

Am terminat cu „Un baiat pe lista lui Schindler” și asta fără să plang, deși pe alocuri e dureroasa, cum de altfel sunt toate scrierile care abordează tema supremației lui Hitler. Nu pot să spun ca m-a impresionat, dar nici nu am cum sa nu o apreciez. Se citeste ușor și riști sa rămâi cu lacrimi in ochi. 🙂

Acum că am tras linie primul sentiment e cel de nemulțumire. Cărți puține si subțirele. Dar nu-i grabă. În martie am multe așteptări de la cărțile din lista, sper să nu se lase cu recenzii negative. De cumpărat nu promit ca mă abțin și vă recomand să faceți la fel. Investim cu cap, nu-i asa?

Share this...
Share on Facebook48Share on Google+0Tweet about this on TwitterShare on LinkedIn0

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *