Fight Club de Chuck Palahniuk – o carte obligatorie

Ma tot uit la carte, in cana de cafea care se goleste fara ca mie sa-mi aduca vreo idee mai buna, apoi la tastatura si tot ce-mi vine in minte este ca nu ai cum sa faci o recenzie acestei carti. Nu ai ce sa scrii si cum sa definesti unui necunoscator stilul lui Palahniuk si ce sa spui mai mult despre acest roman decat ca ti-a placut? Nu pentru ca e cu batai si te tine cumva acolo in poveste, cu o doza buna de suspans. Ci pentru tot ce inseamna.

Fight Club este povestea unui tanar care traieste intr-o lume plina de esecuri si de minciuni. El isi gaseste debuseul in batai clandestine organizate in subsolurile barurilor dupa ora inchiderii. Nascut din mintea lui Tyler Durden, Fight Club reprezinta un mod de evadare din existentele marunte  si restrictive ale lui Tyler si ale prietenilor sai. Dar in lumea lui Tyler nu exista reguli, nu exista limite, nu exista obstacole.

Descrierea de pe coperta, ca de obicei, nu spune nimic. Nu te avertizeaza ca urmeaza un manfiest impotriva consumerismului, impotriva oamenilor in costum si impotriva tendintei individului de a se indrepta spre turma. Fight Club e despre si pentru cei care nu numai ca nu se incadreaza in definitiile de corectitudine si normalitate ale speciei, dar nici nu-si gasesc locul in propria viata. E despre lipsa aia de sens care te bantuie la fiecare sfarsit de saptamana, cand realizezi ca nu faci nimic cu existenta ta, doar mergi la un job pe care il detesti.

Fight Club e de altfel si despre partea intunecata a fiecaruia, pe care o eliberam – vrem sau nu recunoastem – prin violenta. Barbatii din acest club protesteaza impotriva statutului de sluga. Nu e nimic personal intre cei care se bat. E doar o forma de manifest, sentimentele negative sunt pentru viata, pentru tot ce nu a fost.

Personajele sunt expresive. Marla, singurul personaj feminin din carte e o nimfomana care e mereu in asteptarea mortii sau in cautarea ei. Protagonistul isi gaseste linistea printre bolnavii de cancer aflati in ultimele luni de viata, ii invidiaza. E ceva tipic pentru Palahniuk, din cate vad. Durerea, haosul, moartea, sexul, sa fie toate in exces. Un exces controlat.

De-asta-mi placeau mie la nebunie grupurile de sprijin – daca oamenii credeau ca esti pe moarte, te bucurai de intreaga lor atentie. Daca asta urma sa fie ultima data cand te vedeau, atunci chiar ca te vedeau. Tot restul, situatia lor financiara, cantecele preferate de la radio si parul care nu le statea, nu mai conta. Te bucurai de intreaga lor atentie. Oamenii aia chiar stateau si te ascultau, nu doar asteptau sa le vina si lor randul sa vorbeasca. Si cand vorbeau, nu spuneau prostii. Cand stateati de vorba, chiar se creea o legatura, ramanea ceva in urma, si amandoi va simteati parca alti oameni.

Cand citesti Palahniuk – si Fight Club in special – traiesti cartea, lovesti si tu, ai propria gaura in obraz, insomniile protagonistului. Este o scena in care personajul principal pune in genunchi pe cineva, sub amenintarea unui pistol. Si ii da acelui tanar – cu o slujba de rahat, sclav al scopurilor mediocre – suturi in fund, metaforic vorbind, dar le simti si tu, ca cititor. Pentru ca si tu esti la fel, cel mai probabil. Si te motiveaza sa te ridici.

Finalul aduce o rasturnare de situatie, pentru ca tastatura lui Palahniuk poate. Si e buna rasturnarea de situatie, chiar daca o sa ai senzatia ca nu mai intelegi nimic. E ok, au patit-o si altii inaintea ta. Sa nu te sperii totusi. Pune mana si citeste aceasta carte pentru ca merita!

Generatia noastra nu a cunoscut un razboi mondial sau o criza mondiala, dar purtam un mare razboi al spiritului. O mare revolutie impotriva culturii. Marea depresie o reprezinta vietile noastre. Traversam o depresie a spiritului.

Cumpara cartea. 

 

 

Share this...
Share on Facebook22Share on Google+0Tweet about this on TwitterShare on LinkedIn0

Un comentariu la „Fight Club de Chuck Palahniuk – o carte obligatorie

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *