Femeia de hartie, de Rabih Alameddine – cea mai frumoasa carte citita din ultima perioada

Asemenea unui cititor care se respecta imi plac mult cartile despre carti. Si nu doar fiindca vorbesc despre ce iubesc mai mult la cei 21 de ani ai mei, ci si pentru ca dau nastere unei chef aproape nesanatos de si mai multa lectura. Cu „Femeia de hartie” a fost dragoste la prima vedere: descrierea, coperta, totul anunta o lectura fascinanta. Si asa a si fost. Singurul sentiment negativ – cel de regret – a aparut la final cand am realizat ca am terminat cartea.

Pe scurt – caci nu povestea in sine m-a cucerit, ci asemanarea dintre mine si protagonista, pasiunea acesteia pentru cuvinte si carti si atitudinea ei in viata de zi cu zi – Femeia de hartie prezinta o perspectiva asupra lumii a unei traducatoare destul de anti-sociala. care alege mereu romanele in detrimentul oamenilor.

Când toate fetele au stat la rând ca Dumnezeu să le ofere gena disperată‑să‑mă‑mărit, eu mai mult ca sigur am fost în altă parte, probabil pierdută în lectura vreunei cărţi.

Literatura e groapa mea cu nisip. E locul meu de joacă, în ea îmi construiesc fortăreţele şi castelele, acolo petrec momente glorioase. Lumea din afara acelei gropi cu nisip este cea care îmi face necazuri. M‑am adaptat prin îmblânzire, deşi neconvenţională, la această lume vizibilă, ca să mă pot retrage fără multă dificultate în lumea mea interioară, a cărţilor.

Nici nu stiu ce mi-a placut mai mult. Scrierea foarte buna, gandurile in care ma regaseam. Am citit undeva ca in aceasta carte totul e plat si ca nu avem o evolutie a personajului. Va las link aici. Personal nici nu asteptam o evolutie, schimbarea din final, desi deloc atipica (cu totii avem momente in care ne schimbam putin atitudinea, chiar si la 70 de ani) mi s-a parut si mie putin trasa de par.

Eu am citit aceasta scriere mai mult ca pe o marturisire. Protagonista parca voia sa se convinga ca nu si-a ratat existenta, ca toate acele traduceri nepublicate au un sens, ca frica sa de oameni si viata e justificata. Ce-i drept, nu e o carte pentru oricine. Mi se pare ca trebuie sa te identifici cu personajul pentru ca aceasta carte sa-ti fie draga. Daca nu, probabil o vei percepe ca pe un roman de fictiune care a dat ceva rateuri.

Partea sensibila a cartii  e data totusi de relatia protagonistei cu familia sa, in special cu mama care a respins-o mai mereu. Am fost emotionata si de descrierea facuta depresiei prietenei sale si de scenele de razboi, desi recunosc ca as fi vrut sa se puna mai mult accentul pe aceste parti.

…cei mai multi dintre noi credem ca suntem cine suntem din cauza deciziilor pe care le-am luat, din cauza evenimentelor care ne-au modelat, din cauza alegerilor celor din jurul nostru. Rareori ne gandim ca ne formeaza, de asemenea, deciziile pe care nu le-am luat, evenimente care nu s-au petrecut sau lipsa alegerilor, la o adica.

Nici o pierdere nu se simte mai acut decat pierderea a ceea ce ar fi putut sa fie. Nici o nostalgie nu doare la fel de mult ca nostalgia dupa lucrurile care nu au existat niciodata.

Femeia de hartie m-a citit, a fost asemenea unei conversatii cu o prietena veche. As adauga si ca e cartea lunii si probabil va fi printre favoritele anului. O recomand celor pasionati de literatura, in cautare de recomandari bune si celor care nu se regasesc printre oameni. 🙂

Cumpara cartea de pe elefant.ro sau libris.ro

Share this...
Share on Facebook34Share on Google+0Tweet about this on TwitterShare on LinkedIn0

3 comentarii la „Femeia de hartie, de Rabih Alameddine – cea mai frumoasa carte citita din ultima perioada

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *