Jocul lui Gerald, de Stephen King – recenzie

Atat de apasatoare a fost atmosfera acestei carti incat am luat nu una, ci vreo trei pauze de la ea. Am terminat Meseria de romancier – aceasta parca ma striga de pe raftul bibliotecii -, apoi Cu ultima suflare – in noaptea dintre ani pentru o influenta nu atat pozitiva, cat motivationala – si apoi am mai citit si cateva pagini din Hobbitul lui Tolkien. Intr-un final m-am intors la Jocul lui Gerald manata de curiozitate si de dorinta de a afla cum scapa Jesse sau daca scapa, din jocul perves transformat in condamnare la moarte.

Pe scurt romanul lui King spune povestea unei sotii care ramane incatusata in pat, dupa ce sotul ei moare inainte sa isi satisfaca nevoile sexuale. De parca situatie in sine nu ar fi si asa capabila sa-ti starneasca un fior pe spate, cuplul mort pe jumatate se afla in mijlocul pustietatii ( nu chiar a pustietatii, dar clar un loc retras) in care singura alta fiinta care respira si misca e un caine maidanez flamand. Partea buna pentru animal e ca isi gaseste hrana. Partea proasta e ca hrana lui devinde Gerald care zace mort pe podea.

Se mai uita o data la Jessie, apoi prinse in colti unul dintre testiculele lui Gerald si il smulse. Imaginea aceasta era infioratoare, insa mult mai cumplit s-a simtit Jessie cand a vazut cum de pe cadavrul sotului ei se ridica un roi de muste verzi. Bazaitul lor facu sa se stinga si ultima speranta de supravietuire ascunsa intr-un colt al inimii femeii.

Bineinteles ca regele Fanica nu se multumeste doar cu atat. Si bineinteles ca mintea protagonistei zboara la abuzuri sexuale din copilarie si alte dureri pe care le-a suportat. Normal ca nu lipseste un personaj rupt din filmele pardon, cartile horror, care joaca rolul mortii. Ah, sa nu uitam de vocile din capul protagonistei. Cred ca nu am pierdut ceva, dar nu garantez.

Per total e o carte foarte buna, dar eu spun asta mereu cand il citesc pe King. Deci nu ma credeti pe cuvant si aflati singuri.

Gasiti cartea pe elefant.ro

Cand ti se farama toate tabieturile si cand viata-ti obisnuita devine o gramada de moloz mirosind a urina de caine, trebuie sa te agati ceva. De ceva care sa mai pastreze o urma de logica. Si daca nu gasesti nimic altceva care sa te impiedice sa-ti piezi mintile, in afara desenelor sangerii de pe matasea ploapelor si a ultimei raze de soare dintr-o zi de octombrie, agata-te de ele si fii recunoscatoare. Pentru ca, daca nu esti in stare sa gasesti ceva care sa aiba sens, atunci lipsa totala de logica a noii ordini a lumii te va arunca in prapastia nebuniei.

Share this...
Share on Facebook13Share on Google+0Tweet about this on TwitterShare on LinkedIn0

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *