Cu ultima suflare, de Paul Kalanithi – una dintre cele mai emotionante carti citite

Fiecare recenzie citita a acestei carti a contribuit la cresterea entuziasmului meu in ceea ce o priveste. Toti citittorii biografiei vorbeau despre emotia si tristetea cu care au incheiat o lectura benefica, care iti dezvolta – macar pentru cateva zile – dorinta de a face lucruri marete cu viata ta. Caci desi povestea chirurgului e una cat se poate de trista, mesajul scrierii e unul pozitiv.

Paul Kalanithi descopera la doar treizeci si sase ani ca are cancer la plamani. De aici incepe nu lupta pentru supravietuire, ci se naste o dorinta de a lasa o urma a existentei sale, isi scrie biografia si decide sa faca un copil inainte de a incepe chinetoterapia. Vedeti voi cum in atunci cand simti moartea venind, cauti iubire si nu altceva. E o idee la care sa meditati.

Cumpara cartea in engleza de pe okian.ro

Neurochirurgul oscileaza de-a lungul vietii intre pasiunea pentru medicina si cea pentru literatura. Si am tinut sa precizez acest aspect fiindca Paul face recomandari bune de lectura in paginile biogafiei sale. De asemenea, prin nedumerirea lui aminteste de omul aflat mereu in cautarea sensului vietii. In mod paradoxal, vestea ca sufera de o boala necrutatoare il apropie de gasirea acestui sens.

Cumpara cartea in romana de pe nemira.ro

Desi lectura e putin ingreunata de termenii medicali folositi, citesti scrierea cu drag si emotie, cu frustrare. Personal nu am rezonat cu sentimentul de liniste a chirurgului. In mintea mea nedreptatea era cea care domina. Imi imaginam ca mi se intampla mie. Si realizam cat timp am pierdut cu lucruri nesemnificative si cum apropierea propriei mortii mi-ar aduce doar regretul clipelor irosite.

Nu stiu daca va fi cartea anului 2018 pentru ca e prea devreme pentru asemenea concluzii. Dar cu siguranta e cea mai buna carte din ultimele lui, e povestea care mi-a dat cateva palme ( metaforic vorbind, desigur). Lecturarea acestei biografii e obligatorie pentru ca lasa urme. Si te lasa cu ochii in lacrimi.

Pierdut în ținutul pustiu și fără personalitate al propriei morți și negăsind niciun fel de stimulent în lumea studiilor științifice, a căilor moleculare intracelulare și în curbele nesfârșite ale statisticilor de supraviețuire, am început să citesc din nou literatură. Pavilionul canceroșilor de Soljenițîn, The Unfortunates de B.S. Johnson, Moartea lui Ivan Ilici de Tolstoi, Mind and Cosmosde Thomas N/agel, Woolf, Kafka, Montaigne, Frost, Greville, memorii ale unor bolnavi de cancer. Oricine scrisese vreodată ceva despre moarte. Căutam un vocabular cu ajutorul căruia să înțeleg moartea, să găsesc o modalitate de a mă defini și de a privi spre viitor din nou. Privilegiul experienței directe mă îndepărtase de lucrările literare și academice. Totuși, simțeam că pentru a înțelege propriile experiențe, trebuie să le traduc din nou în limbaj. Hemingway a descris acest proces în termeni asemănători: să obții experiențe bogate, să te retragi ca să cugeți și să scrii despre ele. Aveam nevoie de cuvinte pentru a merge mai departe.”

 

Share this...
Share on Facebook57Share on Google+0Tweet about this on TwitterShare on LinkedIn0

7 comentarii la „Cu ultima suflare, de Paul Kalanithi – una dintre cele mai emotionante carti citite

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *