Sfaturi despre scris de la Haruki Murakami

Murakami e unul dintre scriitorii mei preferati fiindca  are un stil complex, fara a se pierde in detalii sau descrieri inutile si fiindca romanele lui au intotdeauna un farmec aparte, un ceva ce te tine in poveste. Si, desi suna cliseic, mereu ma regasesc intr-un personaj din cartile lui. Prin urmare se intelege de ce atunci cand am aflat ca a scris Meseia de romancier, o carte despre parcursul lui in lumea literara, am fost foarte entuziasmata de idee achizitionarii acesteia.

Recunosc ca nu am citit cartea pentru sfaturile despre scris pe care le contine. Pentru ca unele sfaturi legate de acest subiect sunt la fel de evidente ori logice precum faptul ca pentru a face omleta ai nevoie de oua. Murakami e constient de acest aspect. Si totusi printre amintiri si reflectii, ofera si cate un sfat pe care chiar nu il poti ignora.

Trebuie sa ai un stil personal. Murakami pledeaza pentru importanta deosebirii de alti creatori de expresie. Fii unic, adu in literatura ceva al tau, o semnatura proprie. Scriitorul japonez e un exemplu foarte bun in acest sens, daca ma intrebati pe mine. Stephen King, de asemenea. Le recunosti operele din multime, cum ar veni. Nu abordeaza teme cliseu. Si asa iesi din anonimat.

Din experienta mea, cred ca pentru a-ti gasi un stil si un mod de expresie originale, punctul de plecare nu trebuie sa fie „ce pot aduce in plus fata de ceea ce am deja”, ci mai degraba „ce pot reduce”. De-a lungul vietii, ducem cu noi mult prea multe lucruri. Fie ca numim asta exces de informatie ori surplus de bagaj, ni se ofera mereu prea multe variante din care sa alegem, iar atunci ca incercam sa ne gasim expresia personala, continuturile incep sa se ciocneasca. De aceea, daca aruncam la gunoi  ce nu ne trebuie si facem ordine printre informatiile Inmagazinate, mintea ni se misca mult mai liber.

Stilul trebuie imbunatatit. Tot legat de stilul de scriere, Murakami spune ca acesta ar trebui sa sufere transformari. Nu poti ramane mereu la acelasi stadiu, publicul se asteapta la o evolutie,  Deci lucreaza la acest aspect.

Citeste cat mai mult.

Eu cred ca cei care doresc sa devina romancieri trebuie in primul rand sa citeasca cat mai mult. Ca sa poti scrie un roman, trebuie sa stii din experienta directa, ce este el, concret, si cum anume e construit. Citeste orice. Romane excelente, romane mai putin bune, de-a dreptul proaste. Important e sa asimilezi cat mai multe Povesti. Si sa ai contact cu scrieri de buna calitate, ba, uneori, si cu acelea de o calitate mai indoielnica. Aceasta este munca cea mai importanta si de aici isi trage forta romancierul.

Analizeaza oamenii. 

Apoi – insa tot inainte de a pune efectiv mana pe creion si hartie – trebuie sa va insusiti obiceiul de a cerceta cu mare atentie tot ceea ce vedeti. Observati-i pe oamenii pe care-i intalniti sau orice ce se petrece in jur. Si apoi ganditi-va la ce ati vazut. Spun sa va ganditi dar asta nu inseamna ca trebuie sa va grabiti sa judecati corectiutudinea sau valoarea lucrurilor. Amanati cat puteti concluziile. Important nu este sa emiteti o concluzie clara, ci sa pastrati in minte, ca materie prima, imaginea lucrurilor asa cum sunt ele in starea lor naturala.

Corecteaza, corecteaza si corecteaza!

Dupa ce termin de scris prima versiune, stau putin sa-mi trag sufletul si apoi ma apuc de prima corectura. Am obiceiul sa corectez in forta, de la inceput pana la sfarsit. Intervin mult in tot romanul. Oricat ar fi de lung si oricat de complicata structura lui, cand ma apuc de scris nu-mi fac un plan in prealabil; doar merg inainte cu povestea, fara sa am o idee despre cum va evolua sau cum se va termina. Dar apar, in final, si multe contradictii de continut sau locuri unde se poticneste firul epic. Uneori, trasaturile si caracterul personajelor se modifica pe parcurs. Se mai intampla si sa incurc ordinea actiunilor in timp. La corectura trebuie reparate toate aceste probleme, una cate una, asa incat povestea sa fie coerenta si cursiva. Uneori renunt la mult text, alteori mai adaug cate un episod pe ici, pe colo. Corectura imi ia o luna sau doua. Cand o termin, las din nou manuscrisul deoparte vreo saptamana, iar apoi fac corectura a doua. Si aici o iau din nou de la bun inceput, doar ca, de data aceasta, ma concentrez pe detalii si le slefuiesc. De exemplu, adaug descrieri mai amanuntite de peisaje sau uniformizez stilul dialogurilor. Verific daca n-a ramas ceva care nu se potriveste cu desfasurarea generala a actiunii, recitesc si fac mai inteligibile partile neclare, imbunatatesc cursivitatea povestirii. Cand termin, mai iau o pauza, dupa care mai corectez o data. De data aceasta nu mai fac operatii, ci doar reparatii. In aceasta etapa este foarte important sa verific care suruburi ale povestirii ar mai trebui restranse si care ar trebui lasate mai libere.

Recomand „Meseria de romancier” pentru ca a fost pentru mine asemenea unei conversatii cu un prieten vechi. Murakami are o scriere cursiva, idei bune de oferit si o modestie incantatoare.

Cartea poate fi achizitionata de pe elefant.ro

Share this...
Share on Facebook39Share on Google+0Tweet about this on TwitterShare on LinkedIn0

6 comentarii la „Sfaturi despre scris de la Haruki Murakami

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *