Cele mai bune carti citite in 2017

Desi 2017 nu a ajuns inca la final, mari planuri de lectura nu mai am, deci ma simt indreptatita sa trag linie si sa-mi numar lecturile. In prima instanta m-am axat mult pe cantitate, dar am recuperat in a doua parte a anului si la capitolul calitate. In final am concluzionat ca e  mai bine sa citesti o carte pe saptamana, dar sa fie buna, decat trei romane de duzina, nu neaparat proaste, dar din care nu ramai cu multe informatii. O sa tin cont in 2018. Am ales douasprezece titluri pentru ca aruncand o privire asupra a tot ce am lecturat, acestea au fost mai aproape de criteriile mele si de mine. Precizez ca voi numi cartile in ordinea cronologica a lecturarii si nu in functie de cat de mult mi-au placut.

Umanii de Matt Haig. Desi actiunea cartii nu a fost impresionanta, ci previzibila in mare parte, ce mi-a ramas in minte au fost refectiile protagonistului, un extraterestru care a luat forma umana. Lecturarea acestui roman a fost ca o tragere de maneca, mi s-a amintit mereu cat pret punem noi pe lucrurile neimportante si cum uitam ca important e sa fim noi insine multumiti de sine si nu restul lumii. O scriere emotionanta si cu multe idei de retinut.

Iubita locotenentului francez de John Fowles. In perioada in care am citit-o relatiile mele cu scriitorii clasici nu erau dintre cele mai prietenoase, insa aceasta poveste mi-a placut si am simtit durerea protagonistei ca si cum ar fi fost a mea. Un roman de dragoste foarte bine scris, despre evolutie si indiferenta in fata regulilor societatii.

Umbra vantului de Carlos Ruiz Zafon. Scriitorul e un maestru atat in ale jocurilor de cuvinte, cat si in suspans. La cele doua calitati pe care le admir mult, a mai adaugat si un subiect foarte bun: carti disparute de ani. Mno, nu e aceasta reteta succesului?

Razboiul nu are chip de femeie de Svetlana Alexievich. Personal am o sensibilitate pentru romanele cu teme istorice iar aceasta scriere care a adunat declaratiile unor femei care au luptat pe frontul de razboi a fost dureros de frumoasa. Totusi nu trebuie sa iti placa acest gen de carti ca sa empatizezi cu vocile cartii.

Un barbat pe nume Ove de Fredrik Backman. Cu o scriere simplista, dar o poveste induiosatoare, acest roman a fost preferatul verii lui 2017. O recomand pentru că m-a învățat că e important să înțelegi înainte de a judeca, pentru că mi-a amintit că fiecare om are o poveste, dureroasă pe alocuri și că răutatea acestuia poate fi o metodă de apărare. De asemenea, promovez această lectură fiindcă vorbește despre dragostea adevărată (în mod mai discret, indirect), dar mult mai profund decât multe cărți ce se recomandă a fi de dragoste.

Urzeala tronurilor de George Martin. Desi de-a lungul celor cinci volume am trecut de la „impresionant” la „se putea si mai bine”, primul volum imi ramane in minte drept un inceput promitator, plin de suspans, complex, pe care sa-l tot recomand peste tot. Neaparat de citit!

Crima si pedeapsa de F. Dostoievski. Am recit romanul anul acesta si mi s-a parut mult mai bun decat prima data. Probabil si fiindca psihologia criminalului si angoasele provocate de propriile greseli sunt teme care ma pasioneaza si pe care le inteleg mai bine acum. Cert e ca gasesc romanul scriitorului rus drept o capodopera literara care nu ar trebui sa lipseasca din biblioteca nimanui.

Iubita mea, Sputnik de Haruki Murakami. Romanul japonezului vorbeste despre singuratate printr-un personaj delicios. Paiunea lui Murakami pentru simboluri si momente fantastice se imbina cu scrierea buna iar rezultatul a fost cartea mea preferata de la acest autor.

1984 de George Orwell. Mi-a placut mult  si nu e greu de inteles de ce. Da-mi o opera cu multa durere si conducatori tirani si o sa ma bucur de ea pana la ultima pagina. Romanul e un must read indiferent de genul literar preferat, de perioada in care se citeste. Nu e o scriere grea, desi lasa urme asupra ta prin subiectul ales.

Sa ucizi o pasare cintatoare de Harper Lee. O scriere foarte buna, personaje usor de indragit, inteligente, un subiect care atrage. Citita la momentul potrivit te formeaza, te imbogateste. Zic sa nu mai pierdeti timpul daca nu ati citit-o.

Viseaza androizii oi electrice? de Philip K. Dick. Nu am putut sa nu adaug cartea scriitorului in aceasta lista pentru ca mi-a placut foarte mult, atat datorita actiunii, cat si datorita semnificatiilor ascunse. Philp K. Dick se remarca printr-o scriitura foarte buna si printr- o capacitate remarcabila de a oferi cititorului noi idei la care sa mediteze, nu pe tava, ci prin intermediul faptelor persoanjelor sale.

Testamentul lui Abraham de Igor Bergler. Vreo zece carti in una singura, mult suspans si personaje fascinante. Fara dubii, cea mai buna carte a anului si printre putinele de care m-am despartit cu o urma de regret.

Cum a fost anul vostru in materie de carti?

 

Share this...
Share on Facebook79Share on Google+0Tweet about this on TwitterShare on LinkedIn0

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *