#confuz, de Alex Andronic – nu trebuie sa fii Dostoievski pentru a transmite o idee buna

Sunt autori si autori. Pe unii ii citesti cu dorinta de a-ti baga o furculita in ochi pentru ca scriitorul si-a dorit mai mult sa-si arate capacitatile in ale scrisului decat sa-ti transmita tie – cititorul mediocru care citeste de placere – o idee care sa sune coerent inca de le prima lecturare. Altii, in schimb, igonora toate regulile literaturii si scriu pentru ca au ceva de spus, desi cuvinte putine si saracacioase. Nimeni nu face ceva gresit, fiecare cu publicul lui tinta. Daca te crezi mare barosan doar fiindca citesti clasici, treci mai departe, ignora-mi recenzia in care promovez aceasta carte, si haideti sa traim in pace si armonie, indiferent de gusturile literare.

Confuz nu e o carte pentru pudicii carora li se umfla o vena cand citesc denumirile vulgare ale organelor reproducatoare. Nu e nici pentru sustinatorii Coalitiei pentru familia traditionala. E pentru oamenii deschisi la minte care inteleg ca orientarea sexuala nu defineste o persoana si ca nu e nimic gresit in a imparti emotii, sentimente si patul cu cineva care are ce ai si tu in pantaloni. Daca Dumnezeu chiar te arunca in fundul iadului pentru ca nu ai dat cu pietre in doi barbati care se sarutau pe strada, atunci e timpul sa-ti pui niste intrebari in ceea ce priveste religia ta. Just sayin’

Acum ca am rezolvat eventualele neclaritati (care oricum o sa apara pentru ca deh, suntem oameni cu pareri si acces la internet), sa trecem la carte. Confuz nu se vrea a fi o capodopera, in loc de aforisme si intrebari existentiale o sa dai peste un limbaj vugar, personaje conturate simplist si o actiune oarecum previzibila. Dar nu despre asta este vorba. Ideea cartii e ca nu trebuie sa te pierzi in aceasta mare a ipocritilor care fac doar ce trebuie. Ca niciodata nu trebuie sa-ti fie rusine cu cine esti. Ca nu trebuie sa-ti respingi nebunia doar fiindca nu se incadreaza in tiparele celorlalti de corectitudine.

Mi-am amintit citind de momentele in care m-am trezit facand chestii pe care le respingeam si judecam cu putin timp in urma si descopeream atunci ca sunt mai fericita in acel moment decat in oricare altul. Banuiesc ca suna cel putin bizar ce am spus, dar nu insistam pe acest subiect.

Alex Andronic si-a facut treaba bine si daca vei lasa prejudecatile in urma, vei considera la fel. Tot ce am citit m i s-a parut real, am fost acolo in poveste. Mi-a placut protagonistul, cu toata mintea lui confuza si betiile repetate pentru ca el e reprenzentantul omului aflat in cautarea sinelui, a acceptarii. Si de aceea eu iti recomand sa citesti aceasta carte. O poti cumpara de pe libris.ro sau elefant.ro.

Oamenii nu te pot rani cu ceea ce esti. In niciun caz cu ceea ce nu esti. Sa arunci in mine cu mine n-are niciun efect. Poate doar o sa ma iubesc mai mult.

Share this...
Share on Facebook22Share on Google+0Tweet about this on TwitterShare on LinkedIn0

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *