Batranul si marea, de Ernest Hemingway – o analogie a vietii inteligenta, dar clar, nu e genul meu

In lista mea imaginara de o suta de titluri de citit intr-o viata, am strecurat si cartea celebra a lui Hemingway, care m-a atras si fiindca auzisem cuvinte de lauda despre ea, dar si datorita dimensiunii. Mno, acum ca am terminat lectura, recunosc ca am citit cu mai mare usurinta romane de cateva sute de pagini decat aceasta nuvela ori roman scurt, ori ce o mai fi, care m-a adus in pragul disperarii. Nu chiar acolo, exagerez putin, dar per total a fost o scriere care parca nu se mai termina, chinuitoare in cea mai mare parte.

Romanul il are in prim si unic plan pe Santiago, un batran pescar pe care am ajuns sa-l indragesc, in pofida faptului ca abia digeram actiunea. Personajul iese in larg, plin de speranta, desi de mult nu a mai prins ceva, amintind astfel de incapatanarea specific umana in ceea priveste credinta in mai bine. Prinde in undita un peste mare (visul american, daca vreti), dar pana sa-l captureze, e o continua o lupta.

Fascinant este ca Santiago nu renunta, oricata durere ii aduce aceasta fuga, dand astfel un exemplu de perseverenta cititorului. Desi armele acestuia sunt aproape inofensive intr-o lupta serioasa, isi atinge scopul doar fiindca nu-si pierde dorinta de a izbavi. In fond, daca fiecare om i-ar urma pasii cred ca am vedea mai multe zambete pe strada.

Per total e o scriere din care chiar ai ce invata, genul de roman care te formeaza. Hemingway nu e scriitorul expresiilor inflorite, ci abordeaza totul cu simplitate, pentru a fi inteles de oricine. Nu ca la cum decurge actiunea ar mai fi nevoie de un limbaj dificil. Imi aminteste de Iona lui Sorescu, ambele carti trimit mesaje puternice printr-un singur personaj. Diferenta e ca in cazul scriitorului roman avem un invins, in timp ce in romanul lui Hemingway e un invingator.

 

 

Share this...
Share on Facebook0Share on Google+0Tweet about this on TwitterShare on LinkedIn0

3 comentarii la „Batranul si marea, de Ernest Hemingway – o analogie a vietii inteligenta, dar clar, nu e genul meu

  1. Și eu m-am gândit la Iona când am citit Bătrânul și marea. Cred totuși că e nevoie de o maturitate sau o stare de spirit pentru a citi astfel de creații. Pe mine nu m-a captivat nici una, nici cealaltă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *