Si deci citim sau nu carti de dezvoltare personala?

Orice problema ai avea, ca cititor ai tendinta de a cauta raspunsuri si ajutor in carti. De exemplu, zilele trecute cautam arme impotriva nervozitatii si am ajuns la concluzia ca daca ii citesc pe Osho si Dalai Lama o sa iau laptopul in brate in loc de a-l sparge. Deja ma imaginam plutind pe norisori in timp ce pledez pentru importanta gasirii unui echilibru intre corp si minte.

Dupa un pahar de vin am renuntat la incercarile de a-mi schimba atitudinea cu ajutorul unor scrieri a caror autori fie au trait in pustietate, fie erau mereu pe legale, ca altfel nu-mi explic cum reusesc unii sa-si gaseasca pacea interioara printre deadline-uri, copii, sefi, iubiti, amanti si alte asemenea chestii care te seaca de energie.

Totusi de ce fug de cartile care pretind ca au solutii care ma vor transforma intr-o gagica cu bani multi si o inteligenta emotionala peste masura? In primul rand pentru ca nu cred in ele. Daca iti doresti sa-ti schimi viata cu adevarat, atunci iti stergi saliva din coltul gurii, inchizi laptopul, iesi in lume si incepi sa traiesti. Faci ce visezi ca vrei sa faci. Nu iti repeti in gand citate motivationale, in timp ce seful tau urla la tine. Cartile motivationale sunt solutiile oamenilor care fac totul, dar de maine.

De asemenea, refuz sa cred ca exista o reteta de succes universal valabila. Daca ceva a functionat la tine, nu inseamna ca va functiona si la mine. Suntem personalitati diferite, oricat ne-am stradui vom reactiona si actiona diferit. Si, la drept vorbind, nu avem aceeasi linie de start. Deci nu-mi spune ca daca voi urma pasii tai, vom fi colegi de breasla fiindca e putin probabil sa ai dreptate.

Mno, acum e randul vostru sa va dati cu parerea, sa istorisiti propriile povesti de succes care au avut la baza o scriere buna, sa-mi recomandati titluri (din comentariile voastre promit sa fac un nou articol). De asemenea incurajez si cititorii care au ceva negativ de spus despre aceste carti sa-si exprime parerile si argumentele.

Share this...
Share on Facebook12Share on Google+0Tweet about this on TwitterShare on LinkedIn0

9 comentarii la „Si deci citim sau nu carti de dezvoltare personala?

  1. Pentru mine, cărțile astea sunt cam ca religia: un refugiu al celor care nu au destul curaj să facă efectiv ceva, să gândească critic, să ia viața în piept, să-și șteargă saliva din colțul gurii, cum ai spus tu. O iluzie că totul va fi bine, doar să crezi cu toată convingerea și să dai niște bani ca să-ți menții iluziile. Serios, de câte ori intru pe Libris și mă uit la lista cu ”recomandate” sau cu cele mai vândute, astea-s pe primul loc.
    Chiar aveam de gând să scriu și eu despre asta, bine că mi-ai luat-o înainte, pentru că mie mi-e ușor lene 😀

  2. Eu am citit câteva astfel de cărți până acum și nu pot spune că am învățat cine știe ce din ele. E pur și simplu povestea omului din spate care dă sfaturi legându-se de propriile trăiri. Așa pot și eu să scriu o carte cu problemele care mi-au apărut în cale și cu soluțiile pe care le-am abordat. Bine, acum nu comparăm și ne dăm în vânt. Eu le apreciez cărțile și mai rețin câte o experiență, dar doar atât. În principiu, sunt de acord cu tine.

  3. Nope, ai cam acoperit tot ce aș fi avut și eu de zis la adresa acestor cărți. 😃 Or mai fi câțiva, puțini, care au o voință ieșită din comun și își pot schimba viața datorită unei cărți motivaționale, dar hai să fim serioși, nu toată lumea e așa. Poate citatele motivaționale te fac să te simți mai fresh pe moment, dar odată ce nu ești dispus să schimbi ACUM ceva, atunci degeaba. Oh well… gusturi și gusturi.

  4. Eu nu citesc cărți motivaționale pentru că pe mine nu mă motivează. Ok, am citit cartea lui Marie Kondo, dar aia ține mai mult de partea practică a vieții, organizare, ceva palpabil, nu secretul vieții eterne. Osho & co. nu mă interesează, nici titlurile cum să faci primul milion în 3 paşi simpli. Rețeta succesului mi-o fac singură, prin metoda încercării.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *