Cartea oglinzilor, de E. O. Chirovici

Încă de cum am văzut romanul prin librăriile online, am fost foarte entuziasmată de ideea achiziționării acestuia, așa că i-am făcut un vânt virtual direct în coșul de cumpărături imediat ce am ajuns în România. Așteptările erau foarte mari, deci și frica de frica de a fi dezamăgită. Acum că am finalizat lectura, deci s-au rezolvat toate dilemele în ceea ce privește vinovăția unor personaje, pot să spun fără reticențe că a fost o carte foarte bună, pe care mă bucur că am citit-o.

Intriga cărții e oferită de un manuscris neterminat, trimis unei edituri în speranța publicării, manuscris ce aparent ar conține rezolvarea unui caz de crimă ce datează de mai bine de un sfert de secol. Agentul literar însărcinat cu analiza scrierii, Peter Katz, se transformă în detectivul de serviciu, dornic să afle sfârșitul poveștii, ceea ce e mai dificil decât ai crede. 

Romanul e scris din trei perspective diferite (recunosc că nu am o pasiune pentru romanele cu perspectivele multiple), iar pe lângă cea a agentului literar de care am scris mai sus, se adaugă cea a lui John Keller care investighează la rândul lui cazul și produce prin ce află o adevărată învălmășeală in capul cititorului și cea a lui Roy Freeman, un polițist ieșit la pensie, bântuit de ani buni de un alt caz de crimă care are legătură cu al nostru. 

Pe scurt deci, trebuie să te concentrezi și să nu lași toate acele perspective asupra vinovatului crimei să te bulverseze. Ai să realizezi la final că ceea ce un om vede în faptele celorlalți spune mai multe despre el decât despre cei pe care îi analizează. Finalul e bun, e motivul pentru care această carte va primi cinci steluțe în loc de patru. 

Scrierea mi-a plăcut de asemenea foarte mult, nu te pune în dificultate, cuvintele curg parcă. La următoarea sesiune de cumpărat cărți, cu siguranță voi mai adăuga în coș un titlu de la acest scriitor. Și, cu dragă inimă, vi-l recomand și vouă. 

Cred că pentru majoritatea oamenilor maturizarea înseamnă, din păcate, capacitatea de a-ți încuia visurile din adolescență într-o cutie și a le arunca în ocean. 

Știți, probabil, cum merg lucrurile: crezi că ai uitat complet ceva – o întâmplare, o persoană, o situație -, pe urmă conștientizezi dintr-odată că amintirea aceea a zăcut mereu într-o încăpere ferecată a minții tale și că, de fapt, n-ai uitat-o niciodată în totalitate, că a fost întotdeauna prezentă acolo ca și cum s-ar fi întâmplat ieri.

 

Share this...
Share on Facebook0Share on Google+0Tweet about this on TwitterShare on LinkedIn0

4 comentarii la „Cartea oglinzilor, de E. O. Chirovici

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *