…Și vreme e ca să ucizi, de John Grisham- un thriller acceptabil

Cele mai bune cărți sunt pentru mine cele care vorbesc despre monstruozitățile ce se petrec în lume, pentru că sunt mai reale decât tipii și buni la pat, și romantci, și frumoși de pică peste care dai prin romanele de dragoste. De aceea imediat ce am citit descriea cărții recenzate, mi-am zis că voi găsi cu siguranță ceva de apreciat la această scriere.

Povestea îl are în prim plan pe Carl Lee, un negru care îi ucide pe violatorii fetei sale (albi) de doar zece ani. Cazul e deja complicat fiindcă pe de o parte tinzi să-i dai dreptate tatălui și să-i justifici crima, dar pe de altă parte nu poți să încurajezi fiecare om să-si facă dreptate cu mâna lui. 

Pentru un mai mare efect totul se petrece într-o societate bântuită de rasism, în care are loc un continuu conflict între albi și oamenii de culoare, ceea ce înseamnă că cei mai mulți oameni judecă cazul având serioase prejudecăți în minte. Cumva mulți uită sau ignoră motivul pentru care s-a facut acea crimă.

Stătea pe coatele care îi fuseseră imobilizate, legate cu sfoară galbenă de nailon. Picioarele îi erau desfăcute grotesc; dreptul era legat de un stejar tânăr, iar stângul, de un par putred, căzut dintr-un gard părăginit. Sfoara îi pătrunsese în carne, iar sângele îi șiroia pe picioare în jos. Fața îi era umflată și plină de sânge; avea un ochi tumefiat; celălalt era pe jumătate deschis, așa că îl putea vedea pe bărbatul alb din camionetă. Nu se uita la cel de deasupra ei, care gafâia și înjura transpirat, făcând-o să sufere îngrozitor. Când termină, acesta îi trase o palmă și începu să râdă. Celălalt izbucni și el în hohote.

Personajele sunt credibile, nu construite cu minuțiozitate, pentru că accentul nu se pune pe ele neapărat, ci pe povestea în sine. Există câteva replici sau situații amuzante în toată această tragedie care dau un plus de veridicitate operei și care o fac mai apropiată de cititor. 

De asemenea, mi s-au părut interesante, dar puțin deplasate intervențiile clanului Ku Klux, o organizație de extremiști care dau foc caselor, ucid oameni și abuzează femei când nu le convine ceva. Mă rog, poate că trăiesc într-o lume mai pacifistă și de aceea îmi sunt străine aceste manifestări violente. 

Scrierea în schimb nu e tocmai muzică pentru urechile mele care au auzit multe. Se potrivește contextlui ales (și in fond asta contează), e pe înțelesul publicului de orice categorie socială, dar e cam slăbuță. La urma urmei, are deja povestea greutate. 

Per total e o carte bunicică, nu o capodoperă, dar ceva ce poți alege să citești într-un week-end în care vrei să te relaxezi. Personal aleg să-l mai încerc pe scriitor fiindcă nu sunt foarte sigură de abilitățile lui. Voi ați citit ceva semnat de Grisham și dacă da cum vi s-a părut?

Share this...
Share on Facebook0Share on Google+0Tweet about this on TwitterShare on LinkedIn0

6 comentarii la „…Și vreme e ca să ucizi, de John Grisham- un thriller acceptabil

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *