Literatura română din nou în discuție 

Zilele acestea se face din nou mare zarvă în online pe motiv literar. O anume Cristina Tunegaru, om cu opinii și acces la internet, și-a făcut publică opinia despre Baltagul lui Sadoveanu și Mara lui Slavici. Femeia spunea cu argumente (!) de ce crede ea că e nu tocmai o idee strălucită să le oferi unor copii exemple prin operele deja numite. Personal empatizez într-o oarecare măsură cu părerea profesoarei Tunegaru. Să vă explic de ce:

Majoritatea personajelor din cărțile studiate la școală sunt exemple de „așa nu”. 

O să fiu judecată pentru ce spun acum, dar elevii află din literatura română mai mult ce să nu facă decât ce să facă. Fetele au exemple feminine ce nu se mai potrivesc în contextul actual. Ana, Persida, Vitoria, Otilia sunt femei puternice pentru că ce? Cum sunt ele un exemplu pentru femeia secolului xxi? După ce termină de citit oricare din operele menționate, adolescenta de 16 ani o să spună că vrea să fie ca cine? 

La fel și în cazul masculilor. În lumea lor totul pare să se rezume la bani, de aici se trag toate dramele existențiale. Când nu sunt banii e iubirea. Însă știți cu ce se confruntă un adolescent din România? Cu dorul de părinții plecați în străinătate, cu un o chestie destul de gravă numită bullying, uneori cu depresia chiar. Cărțile din literatură română nu îl ajută cu nimic, nici măcar nu sunt o portiță spre o lume mai bună. 

De aici concluzia: programa școlară are nevoie de titluri adaptate secolului prezent, problemelor acestuia, oamenilor de acum.

Nu spun că aceste cărți nu sunt capabile să atragă interesul tinerilor cititori pentru că nu e adevărat. Chiar dacă au un limbaj mai greoi uneori și un subiect nu tocmai în pas cu moda, au mai fost și liceeni care le-au citit cu drag (mă dau pe mine drept exemplu). Însă ce nu înțeleg eu e de ce cineva în țara asta a crezut că Ion e o carte pe care să o citești la 16 ani. Sau mai grav „Baltagul” la 14! O carte în care totuși un om care își bate soția e creionat drept un om bun la suflet. 

Totul în „Ion”, „Baltagul”, „Moara cu noroc”, „Mara” e prea dramatic și violent. Eu cel puțin am fost afectată emoțional după aceste lecturi. Mi-au și plăcut într-o oarecare măsură, dar le găseam ca nefiind potrivite vârstei mele. Și încă le găsesc la fel. 

Voi ce credeți, cum ați citit cărțile din programa școlară, cum le-a perceput mintea de atunci? Sperați ca lucrurile să se schimbe și copiii voștri să studieze altceva?

Share this...
Share on Facebook0Share on Google+0Tweet about this on TwitterShare on LinkedIn0

10 comentarii la „Literatura română din nou în discuție 

  1. ”Baltagul” nu mi-a plăcut. Nici prima dată când am citit-o, nici a doua oară (anul ăsta). Prima dată parcă mi-a fost milă de Vitoria că a rămas văduvă, dar în afară de asta nu m-a impresionat nimic. A doua oară mi-am zis că e proastă de-a binelea.
    ”Ion” a fost romanul meu preferat mult timp, nu știu de ce, probabil m-a impresionat ambiția lui Ion, acum îl văd doar ca pe un oportunist lacom care oricum s-a strofocat degeaba, pentru că la final n-a avut parte nici de iubire, nici de pământ (decât de ăla în care a fost îngropat).
    ”Moara cu noroc” la fel, mult zgomot pentru nimic (anul trecut am citit cartea pentru prima și ultima oară, dacă m-ar fi obligat cineva să o citesc când eram la școală refuzam categoric).
    Sinceră să fiu, deși eram o cititoare pasionată și când eram elevă, nu-mi amintesc nici măcar o carte din lectura obligatorie care să mă fi impresionat cu ceva. Singura care mi-a plăcut cu adevărat din toată literatura română a fost ”Cel mai iubit dintre pământeni”, dar pe aia n-am studiat-o la școală 🙂
    ”Mara” n-am citit-o. Bănuiesc că n-am pierdut nimic, nu? :))

  2. in primul rand profesoara si alti cititori fac o confuzie: literatura in discutie se vrea a fi arta in primul rand nu sa moralizeze, sa arate modele etc sa faci din arta ceva neaparat util pt prezent este un barbarism. apoi sa interpretezi arta doar moral este ingust in masura in care avem de-a face intr-adevar cu o opera artistica. apoi personajele din baltagul, mara etc sunt oameni cu timpurile si mentalitatile lor, chiar si ca niste contraexemple un profesor le poate folosi. Ca un om care-si bate sotia este prezentat bun? ce scandalos, nu? sa-l supunem atunci unei damnatio aeterna. cartile enumerate m-au plictisit la varsta adolescentei, nu m-au afectat emotional, daca-i pui in mana unui adolescent o istorie despre atrocitatile provocate de semenii lui in razboaie, sau un sven hassel personajele „rele” din cartile pomenite sunt mielusei. este atata violenta in lumea noastra incat cine nu e constient de ea vorbeste de abuzuri emotionale provocate de baltagul samd

  3. Recunosc că eu am citit cam toată programa școlară pe care am avut-o în manual, și mi-a cam plăcut. Cel mai mult m-a plictisit „Enima Otiliei”, dar până și pe ăla l-am citit până la capăt. Iar „Ion” m-a fascinat. M-a îngrețoșat și m-a deprimat, dar m-a și fascinat. La fel și „Pădurea spânzuraților”. Eu n-aș renunța de tot la aceste cărți. La Eliade nici atât, fiindcă Eliade e o comoară. Deși i-aș studia mai degrabă nuvelele decât „Maitreyi”. Numai că, pe lângă aceste titluri, aș introduce și cărți mai actuale. Aș scurta timpul petrecut de pomană disecând o singură operă și aș băga mai multe titluri actuale în schimb. Ideea e că profesorii de liceu, mai ales, au pretenții destul de mari de la elevi în ceea ce privește comentariile și alte prostii teoretice. Nu, frate, nu! Eu m-aș axa mai întâi pe mesajul cărții, pe personaje, pe epoca în care e scrisă opera, etc. Lucruri practice. Tipologii de oameni. That kind of stuff. Dar na… asta e doar părerea mea. Numai că nu, nu aș renunța la titlurile astea mai vechi. Mie mi-au plăcut mult și m-au pus foarte mult pe gânduri când eram adolescentă.

  4. Voi, astia care n-ati fost impresionati de Baltagul, stiti ce-au zis strainii cand l-au citit? Au ramas socati ca noi, romanii, avem un roman politist rural, e ceva ce-si doresc toti, si americanii, si englezii, si francezii. Doar ca ei nu au.

    Ei sunt socati ca romanii nu au facut un film in care sa bage bani multi si care sa ia tona de premii. Filmul facut acum zeci de ani e bun, dar nu e memorabil (cum a fost Morometii de exemplu).

    Ce fac, insa, romanii? Cer scoaterea Baltagului din programa. De ce? Ca o feminista a aruncat o piatra din frustrare!

    Of, mi-e greata!!!!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *