5 cărți romantice care mi-au plăcut 

Nu știu dacă v-am spus ori dacă ați concluzionat singuri, dar nu sunt cel mai mare fan în viață a romantismului. M-aș putea lipsi de poveștile de dragoste și le-aș putea oricând înlocui cu o crimă, o bătălie sau orice altceva nu implică pierderea rațiunii și fluturi în stomac. Bineînțeles că asta nu înseamnă că fug de orice urmă de iubire dintr-o carte, dar am grijă ca în romanele pe care le aleg să nu depindă acțiunea de relația dintre doi oameni, să nu fie dragostea lor tema cărții. Ce-i drept această grijă e de moment. De două-trei ori pe an, tot mi se întâmplă să iau o pauză romantică. Așa că cu puțin efort am găsit în istoria mea și povești de dragoste și vi le arăt mai jos.

1. „Dear John” de Nicholas Sparks. Îmi plac poveștile de dragoste triste, alea care se termină fie cu o despărțire, fie chiar cu moartea unui personaj pentru că mă răscolesc, cu durerea voi rezona întotdeauna. Și m-a încântat această scriere tocmai fiindcă încă de la început cititorul află că cei doi se vor despărți și nu-i rămâne decât să afle cum. Foarte emoționantă și tristă pe alocuri.

2. „Invitația la vals” de Mihail Drumeș. Din nou un titlu în care afli finalul de la primele pagini, din nou o poveste de mare efect, din nou emoție și tristețe. Indubitabil, una din cărțile mele preferate ale literaturii române. De asemenea, toate cărțile lui Drumeș sunt printre preferatele mele. 

3. „Tema pentru acasă” de Nicolae Dabija. Așa-i că v-am vorbit despre această carte de prea multe ori? Dar atât de mult ce m-a impresionat iubirea celor doi, iubire ce se consumă sub amenințarea armei, în foamete și violență, încât nu pot să nu o promovez de fiecare dată când am șansa. Neapărat de citit. 

4. „Înainte să te cunosc” de Jojo Moyes. Poate fiindcă în sine e mai mult o poveste despre curajul de a face schimbări în viață, despre a trăi și nu a supraviețui, decât o simplă poveste de dragoste, dar mi-a plăcut mult mai mult decât m-aș fi așteptat. M-am identificat cu protagonista (și cred că toți avem un moment în viață în care suntem asemenea ei), i-am trăit dramele și i-am înțeles fricile. 

5. „Toate acele locuri minunate” de Jennifer Niven. Chiar dacă e încă o alta poveste a unor adolescenți depresivi, mi s-a părut o carte foarte bună, mi-a plăcut scrierea foarte mult, transmite lecții de reținut și cred că liceeni ar trebui să mai citească și așa ceva pentru că e mai actual decât alte titluri din programa școlară.

Ar mai fi câteva titluri pe care le-am apreciat, dar nu au produs un efec foarte puternic în mintea mea, deci nominalizarea lor în această listă mi s-ar fi părut puțin forțată. Sunt însă tare curioasă ce cărți v-au impresionat pe voi? 

Share this...
Share on Facebook0Share on Google+0Tweet about this on TwitterShare on LinkedIn0

9 comentarii la „5 cărți romantice care mi-au plăcut 

  1. O serie foarte buna pe care o recomand este seria Poldark, de Winston Graham. Nu este chiar genul romance pur, daca e sa ma intrebati pe mine, mai mult o saga cu de toate, insa a fost publicata la noi in colectii romantice iar relatiile de cuplu au un rol important in carte, pe fundalul social si economic al sfarsitului de secol 18 in Cornwell. Protagonistii – Demelza si Ross – sunt excelent construiti, dar si celelalte personaje din jurul lor. Nu ma intind prea mult, la un moment dat voi face o prezentare pe blog.

      1. Te referi la cel din 1975? Parca l-am vazut demult, dar nu imi mai amintesc mare lucru. Mama in schimb isi aminteste cu drag de serial si mai ales de actrita care juca rolul Demelzei. Si serialul cel nou este foarte bun iar actorul care joaca rolul lui Ross (Aidan Turner) imi place, are multa carisma.

  2. Din cele menționate de tine am citit doar “Înainte să te cunosc”, ba chiar am participat și la redactarea ei 😀 Mi-a plăcut mult de tot în ciuda caracterului siropos. Scriitoarea a reușit să redea foarte bine zbuciumul personajelor, cel puțin mie mi s-au părut foarte credibile.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *