Crimă și pedeapsă de F.M.Dostoievski- mai bună la a doua citire

Acum mai bine de doi mă aventurasem în lecturarea acestui roman, neștiind nimic altceva despre el, exceptând doar faptul că e popular. Pe atunci deși mă zdruncinase, romanul mi se înfățișa drept greoi și tot ce speram era să-l termin cât mai repede. Nu pot decât să mă bucur că am ales să-l recitesc, distrugînd astfel iluzia cărții greu de pătruns cu care am trăit în tot acest timp. Încă o văd ca pe o scriere cu greutate, dar asta pentru că e de o încărcătură emoțională rar întâlnită. 

După cum probabil știți, povestea îl are în centru pe Raskolnikov, fost student care a pus la cale uciderea unei bătrâne cămătărese și jefuirea acesteia. Cartea nu urmărește acțiunea în sine, așa cum s-ar întâmpla într-un roman polițist, ci pune accent pe psihologia criminalului, cea ce mi se pare genial. Modul în care protagonistul își justifică nevoia de a ucide (deși e mult spus în cazul lui), explicațiile date pentru acest act, decăderea lui și traumele interioare, toate m-au determinat să mă bucur de această carte ca de un fel preferat de mâncare. 

Cel care are putere, care are mintea şi sufletul tare, acela domneşte peste ceilalţi! Cine cutează mult, acela are dreptate în ochii lor. Cine îi înfruntă şi îi dispreţuieşte, acela ajunge la ei legiuitor şi cu cât cuteaşă mai mult, cu atât e mai respectat. Aşa a fost totdeauna şi aşa va fi mereu.

Personajele sunt atent creionate, fiecare reprezentând o tipologie clasică. Deși toți au defecte, interese, păcate, ajungi să le admiri veridicitatea și complexitatea. Deasupra tuturor au fost Razkolnikov, evident și Sonia, probabil cea mai sensibilă și puternică femeie din literatură. M-a impresionat fiindcă își păstrează credința și în vremuri grele și de asemenea fiindcă se sacrifică întru totul atât pentru familia ei cât și pentru protagonist. 

De asemenea, nici nu mi s-a părut la fel de greu de citit ca prima dată. Și mă bucur, fiindcă asta se traduce prin evoluție. M-a captivat și am trecut ușor peste unele pagini, deși au existat și momente în care acțiunea mi se parea exagerată, dar acest sentiment se datorează și faptului că eu trăiesc la mulți ani distanță de acele vremuri. Mai adaug și faptul că e o scriere adesea depresivă și că te va întrista de foarte multe ori.

Omul nu se naşte pentru a fi fericit. Omul îşi cumpără fericirea şi o cumpără numai cu preţul suferinţei. Aici nu e vorba de nicio nedreptate…

Această carte m-a motivat să citesc mai mulți clasici și să studiez psihologia criminalului, pentru că deși am avut o afinitate mereu pentru personaje istorice care au ucis, abia după această lectură am hotărât că e musai să iau studiul meu în serios. Revin cu detalii. 😀

Per total a fost o carte memorabilă, care te zdruncină, îți păstrează viu interesul, te înalță și te coboară în dedesubturile minții umane. E o scriere pe care nu se poate să nu o citești. Voi ce părere aveți?

Nu contează unde te afli numai să trăieşti, sa trăieşti, sa trăieşti! Oricum ar fi viaţa – dar să trăieşti!

Share this...
Share on Facebook0Share on Google+0Tweet about this on TwitterShare on LinkedIn0

2 comentarii la „Crimă și pedeapsă de F.M.Dostoievski- mai bună la a doua citire

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *