Provocările de lectură sunt o păcăleală 

Una de 1 ianuarie, zi în care orice pare posibil, inclusiv mersul la sală, mâncatul sănătos și învățatul germanei. (Nu că aspectele date ca exemplu ar fi nerealizabile, dar dacă îți dorești cu adevărat să faci ceva nu trebuie să aștepți începutul săptămânii/lunii/anului.) De regulă îți dai provocări mărețe iar al meu reading challenge însemna inițial un număr de 150 de cărți citite. 

Probabil plănuiam să-mi dau demisia, să mă mut în padure sau intr-o peșteră din mijlocul naturii, doar ca să am timp să citesc atât. Mă rog, în toată această fugă a mea, evident că m-am axat mult pe cantitate în loc de calitate. Nu că aș fi citit cărți extraordinar de proaste, nu am făcut slalom printre romane de duzină. Dar am citit mult young aduld sau alte titluri care nu m-au făcut să-mi storc creieri sau pur și simplu nu mi-au oferit sentimentul unei realizări. 

De asemenea, faptul că mi-am impus să citesc foarte mult a dus la un reading slump ce s-a întins pe mai bine de trei luni. Deci, în final, nu am câștigat nimic. În cele din urmă am decis să îmi îmjumătățesc numărul de lecturi dorit. Deși nici pe acesta nu-mi doresc să-l ating. Important este să citesc eu cu drag și nu pentru o rezoluție absurdă. 

Voi cum stați cu provocările de lectură? 😀

Share this...
Share on Facebook0Share on Google+0Tweet about this on TwitterShare on LinkedIn0

11 comentarii la „Provocările de lectură sunt o păcăleală 

  1. Fara supărare, dar ai ceva împotriva cărților Young adult?
    Sunt de acord cu faptul că unele chiar nu oferă nimic valoros, dar nu poți generaliza. Unele dintre ele sunt chiar foarte bune si chiar ai ce învăța din ele!
    Eu, anul acesta, mi-am propus să citesc 100 de cărți, sper sa duc până la capăt această provocare (m-a cam lovit un reading slump urat si momentan n-am chef de nicio carte, desi am început vreo trei😂). Eu citesc orice, nu mă feresc de niciun gen literar (poate doar de clasici, astia-mi sunt cei mai antipatici – cu excepția lui Dostoevski, pe el îl ador).

    1. Nuuu, nu am nimic. Doar ca am intalnit foarte putine carti din aceasta categorie in ultima vreme care sa ma fi satisfacut. Si de asta imi propun sa mai renunt la ele. Succes în continuare cu cititul!

  2. Anul trecut mi-am pus provocare sa citesc 100 de cărți. Și ca rezultat am început să gasesc cărți ca sa ma fofilez, cărți scurte, care nu ma fac sa gândesc și care se pot citi cat mai repede. Și așa am ajuns sa citesc cărți de doar 100 de pagini sau cărți de copii sau o grămadă de romane YA. Dintr-o dată și comics-urile au devenit cărți în adevăratul sens al cuvântului. Și avea cărți mari, groase care îmi făceau cu ochiul, dar nu puteam să le citesc pentru că asta mi-ar fi luat prea mult timp. Am încheiat provocarea cu 105 cărți citite. Dar ce am câștigat? Nimic. Asa ca anul asta am lasat-o mai moale, cu o provocare de 51-52 de cărți, nu mai tin bine minte. Și e mult mai bine. Acum am si timp să mă bucur de cartea pe care o citesc, nu să îmi fac griji că trebuie să o citesc cat mai repede.

  3. Eu mi-am propus sa citesc doar 60 de carti anul asta, stiind ca uneori am timp sa citesc, alteori nu. Am citit 61 sau 62 pana acum, deci e bine. Stiu ca e un numar mic, dar tocmai ca am vrut sa citesc in continuare din placere, nu ca sa ating target-ul.

  4. N-am înțeles niciodată acest ”plan cincinal” de a citi cărți. Chiar dacă planul nu-i chiar cincinal ci anual, de ce ți-ai impune o normă ca într-o fabrică?! Genul ăsta de programare mi-amintește de ”lista de lecturi obligatorii” din școală – o uram!
    Citim din plăcere, cu pasiune, din curiozitate – astea nu pot și n-ar trebui să fie normate. Habar n-am câte cărți am citit anul trecut (le pot numara pe blog, dar n-am timp de contabilitate). Nici câte am citit anul ăsta sau cate voi mai citi până la Craciun.
    Citesc cât și când am chef – nu trebuie să demonstrez nimic, nimănui 🙂

  5. OMG, 150 cărți??? Pff niciodată nu am citit mai mult de 45 cărți pe an (țin o evidență din liceu, dinainte de Goodreads :D). Sincer, eu nu prea văd cum cineva cu job/facultate/școală are timp fizic să citească mai mult de 60-70 cărți pe ani. După ce anul trecut mi-am propus să citesc 50 cărți și am tras linie cu 39, mi-am dat seama că nu este realist că cred că pot citi mai mult de 4 cărți/lună, adică 42 pe an. Așa că fix asta mi-am propus în 2017, 42 cărți. Merge bine planul, chiar sunt cu vreo 3 lecturi înainte. Cantitatea este oricum ceva relativ. Dacă ajungi să citești numai cărți ușurele sau de 100 pagini ca să îndeplinești un obiectiv, care mai e scopul? Unde mai e plăcerea lecturii? Nu zic că e un lucru rău să faci liste (și mie îmi plac), dar să nu facem din asta un scop în sine. Important e de fapt drumul, nu destinația 🙂

    1. Trebuie să recunosc că aveam mai mult timp liber când mi-am pus această rezoluție absurdă. Iar între timp am înțeles și eu ca e mai importantă calitatea decât cantitatea.
      Mulțumesc pentru vizitele regulate. 😀

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *