Am citit „Marele Gatsby” și nu mi-a plăcut!

Marele Gatsby s-a aflat mereu printre acele titluri pe care le întâlnești în toate listele cărților care trebuie citite ca să nu mori prost. Cum țin la intelectul meu (sic!), mi-am zis să că e necesar să citesc cea mai celebră scriere a lui Fitzgerald (potrivit Wikipedia), deși nu era genul de carte la care să suspin când o văd pe un raft. În special fiindcă e un roman de dragoste și de romantică nu mă știu. Ce a însemnat pentru mine această lectură?

O capodoperă pentru mulți, un roman lipsit de substanță pentru mine. Poate că pentru unii e o poveste tristă de dragoste la care lumea suspină și se întristează, însă eu nu am reușit să văd mai mult decât o dragoste bolnăvicioasă și neîmpărtășită. Într-adevăr, Gatsby e îndrăgostitul tipic care nu vede pădurea de copaci, dar Daisy e cumva oportunistă, lipsită de magie, dacă vreți. Mie nu mi-a inspirat nimic, nu avea atitudine și îmi lăsa impresia că nu prea știe ce-și dorește de fapt. 

De altfel trebuie să recunosc că aș înlocui oricând o petrecere mondenă, plină de bârfe, băuturi scumpe și atitudini ipocrite cu o carte de război. Prefer să citesc despre sânge, violuri sau crime decât despre pălăvrăgelile inutile ale unor oameni care au impresia că banii le oferă superioritate în fața altor ființe umane. Iar aversiunea mea față de acest roman (deși „aversiune” e un cuvânt dur) a pornit de la personajele sale, inițial de la cele secundare. 

Povestea e spusă prin prisma lui Nick, singurul personaj rațional din toată cartea. Acesta este vecinul lui Gatsby și verișorul protagonistei Daisy și cel care îi readuce pe cei doi împreună după despărțirea tragică de acum cinci ani. Partea proastă e că ea e căsătorită cu altcineva (tot un personaj detestabil) și mai are și un copil, dar totuși cei doi se reîntorc la sentimentele vechi de iubire (nu că le-ar fi pierdut vreodată).

Mi-a plăcut în schimb foarte mult stilul de scriere a lui Fitzgerald și deși acest roman m-a dezamăgit oarecum (spun oarecum fiindcă nici nu aveam așteptări prea mari), cu siguranță voi mai citi ceva semnat de el. Poate data viitoare voi rezona mai mult cu personajele și poveștile lor. Vouă cum vi s-a părut această carte? 

  

Share this...
Share on Facebook0Share on Google+0Tweet about this on TwitterShare on LinkedIn0

15 comentarii la „Am citit „Marele Gatsby” și nu mi-a plăcut!

      1. Am inceput eu sa citesc „Tender is the night”, nu stiu exact care e traducerea in romana. Mie Great Gatsby mi-a placut, si pentru Daisy, mi s-a parut magica. Nu toate operele au in frunte femei cu atitudine, independente psihic ori financiar, si cu toate astea au un farmec al lor…

  1. Pe Daisy voiam să o strâng de gât din clipa în care a apărut pe scenă, femeia firavă şi sensibilă bla bla bla.
    Nici pe mine romanul acesta nu m-a dat pe spate, în schimb recomand Blândețea nopții de acelaşi autor – mi-a plăcut şi a avut mai multă substanță.

  2. O, doamne! Credeam că sunt singura caruia nu îi place aceasta carte. La fel ca tine, mi-a plăcut stilul autorului, dar subiectul cărții nu m-a impresionat mai deloc. La sfârșitul lecturii am avut senzația că parcă lipsea ceva, că ar fi putut fi conturate mai bine atât personajele cât și intriga. Poate aveam eu așteptări prea mari de la ea pentru că toți îmi ziceau ce carte minunată e. Am mai citit de același autor Întoarcerea La Babilon, este un short story. La fel, îmi place stilul dar cu sbiectul s-ar fi putut face mai mult.

  3. Da, nici mie nu mi-a plăcut prea mult, tot așteptam un punct culminant, ceva care să-i aducă strălucire. Mi s-a părut ca o apă stătătoare, cu toate că are loc acel accident din final. L-am apreciat totuși pentru cum descrie atmosfera acelor vremuri…

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *