„Printre tonuri cenușii”, Ruta Sepetys

De-a lungul timpului am citit multe cărți ce au ca tematică războiul, lupta pentru supraviețuire și asuprirea nevinovaților, pentru că mă pasionează foarte mult subiectul. Nu pentru că sunt sadică și îmi place să-mi imaginez ochi ieșiți din orbită, ci pentru că sunt romane din care poți învăța multe. Și de asemenea, aceste scrieri te fac să apreciezi mai mult ceea ce ai. Adică libertate, haleală câtă vrei etc. Trăim vremuri mai bune, chiar dacă teroriștii, Trump și PSD există. 

Revenind la oile noastre. Am început această carte așa cum aș vrea să le încep pe toate: fără așteptări. De ce? Pentru că, după cum am spus deja, am citit despre acest subiect de multe ori și nu credeam că mă va impresiona din nou, chiar dacă eram conștientă că am în fața mea o dramă a milioane de oameni. 

„M-au săltat în cămașă de noapte.”

„Am închis uşa băii şi mi-am surprins chipul în oglindă. Nu aveam idee cât de repede avea să se schimbe, să se veştejească. Dacă aş fi ştiut, l-aş fi privit îndelung ca să mi-1 întipăresc în memorie. Era pentru ultima oară când aveam să mă uit într-o oglindă adevărată preţ de mai bine de un deceniu.”

Personajul central al cărții este Lina, copilă din Lituania, o țară aflată sub conducerea lui Stalin, pe care îl știți din cărțile de istorie. Aceasta este luată pe sus, împreună cu mama și fratele ei, de NKVD-iști și obligată apoi să trăiască în condiții inumane, mizerie, foamete, frig și muncă zilnică. Toate acestea sunt combinate cu batjocura, înjosirea, mancatul din gunoaie. Personajele dansează cu moartea. Cei mai mulți pier. 

În tot acest haos, Lina desenează. Pe nisip, uneori pe hârtie. Și scrie. Ceea ne demonstrează că frumusețea unui om nu poate fi scoasă din el. Pasiunile ei artistice sunt ca un scut împotriva răutății, a durerii. 

E o carte dureroasă, la care se plânge mult. Îți pui întrebări. Cum au asistat atâtea ființe umane la această ucidere în masă, fără să reacționeze? Cum să închizi ochii când vecinii tăi sunt luați din casă sub amenințarea armelor? Și toți acei soldați care îi păzeau pe cei batjocoriți au contribuit la moartea atâtor oameni de ce? De frică? 

O femeie, care era şi ea pe listă, dădea naştere unui copil. De îndată ce cordonul ombilical era tăiat, urmau să fie azvârliţi amândoi în camion. […] Copilaşul a lăsat să îi scape un ţipăt uşor, iar pumnii săi micuţi au început să bată aerul. îşi începuse lupta pentru supravieţuire.

M-a tulburat această lectură. E o carte dură, care îți arată o altă față a lumii. Sunt file negre ale istoriei, pline de nedreptate, de moarte. Și mă întreb uneori ce au înțeles oamenii din tot ce s-a întâmplat?

Share this...
Share on Facebook0Share on Google+0Tweet about this on TwitterShare on LinkedIn0

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *