E Minunata lume noua, de Aldous Huxley, o carte obligatorie?

Deși gardienii blogosferei și ai internetului în general urlă din tastatură că nimeni nu trebuie să fie judecat după lista de lecturi, că important e că se citește și nu ce se citește, personal nu simt așa – in adâncul sufletului o prea mare admirație pentru ăia care citesc 50 cărți într-un an, dar una […]

Citește în continuare

Lupul de stepa, de Hermann Hesse, a fost cartea mea

Unii spun despre această carte că e grea si dificil de înțeles, că nu poate fi citită de oricine. Și nu neg, chiar așa e. Dar nu modul în care a fost scrisă și si referințele culturale îngreunează lectura, ci imposibilitatea multora de a înțelege în mare măsură ce înseamnă să fii un lup de […]

Citește în continuare

Povestea slujitoarei de Margaret Atwood – cand ai o idee buna, dar nu prea stii ori nu vrei sa o pui in practica

Cand dupa carte se face un serial, automat te gandesti ca e ceva de capul acelei povesti, ca are ceva bun in ea, suspan, un quelque chose ce atrage publicul. Apoi te influenteaza si editura care a ales sa publice scrierea. Si mai sunt si cei de la care iti iei recomandarile de lectura, bloggerii […]

Citește în continuare

Provocarea lunii februarie: 5 carti de peste 400 de pagini

Pentru ca mi-e drag a fi mereu impotriva curentului – nu ca as obtine altceva in afara de batai de cap – aleg sa citesc in cea mai scurta luna a anului cele mai mari carti din biblioteca. Ma rog, cinci dintre ele. Sansele de reusita nu sunt mari, dar cu putin efort – ceea […]

Citește în continuare