E Minunata lume noua, de Aldous Huxley, o carte obligatorie?

Deși gardienii blogosferei și ai internetului în general urlă din tastatură că nimeni nu trebuie să fie judecat după lista de lecturi, că important e că se citește și nu ce se citește, personal nu simt așa – in adâncul sufletului o prea mare admirație pentru ăia care citesc 50 cărți într-un an, dar una […]

Citește în continuare

Lupul de stepa, de Hermann Hesse, a fost cartea mea

Unii spun despre această carte că e grea si dificil de înțeles, că nu poate fi citită de oricine. Și nu neg, chiar așa e. Dar nu modul în care a fost scrisă și si referințele culturale îngreunează lectura, ci imposibilitatea multora de a înțelege în mare măsură ce înseamnă să fii un lup de […]

Citește în continuare

Povestea slujitoarei de Margaret Atwood – cand ai o idee buna, dar nu prea stii ori nu vrei sa o pui in practica

Cand dupa carte se face un serial, automat te gandesti ca e ceva de capul acelei povesti, ca are ceva bun in ea, suspan, un quelque chose ce atrage publicul. Apoi te influenteaza si editura care a ales sa publice scrierea. Si mai sunt si cei de la care iti iei recomandarile de lectura, bloggerii […]

Citește în continuare

Provocarea lunii februarie: 5 carti de peste 400 de pagini

Pentru ca mi-e drag a fi mereu impotriva curentului – nu ca as obtine altceva in afara de batai de cap – aleg sa citesc in cea mai scurta luna a anului cele mai mari carti din biblioteca. Ma rog, cinci dintre ele. Sansele de reusita nu sunt mari, dar cu putin efort – ceea […]

Citește în continuare

Femeia de hartie, de Rabih Alameddine – cea mai frumoasa carte citita din ultima perioada

Asemenea unui cititor care se respecta imi plac mult cartile despre carti. Si nu doar fiindca vorbesc despre ce iubesc mai mult la cei 21 de ani ai mei, ci si pentru ca dau nastere unei chef aproape nesanatos de si mai multa lectura. Cu „Femeia de hartie” a fost dragoste la prima vedere: descrierea, […]

Citește în continuare